Aştept sa mă sune Rich.

Rich este un fel de “iubi” căsătorit care mi-o trage foarte bine când are el chef, de obicei când mă ia cu el in delegaţii. Călătoreşte mult. Are o mulţime de prieteni, sau cunoştinţe, de toate vârstele, bine educaţi, culţi, afişând calm si eleganta ( calităţi ce nu-i lipsesc nici lui ) care mă respecta ca pe orice doamna.

La început credeam ca toţi amicii săi sunt condescendenţi fata de mine pentru ca sunt văduvă.

Sunt văduvă si in curând împlinesc 38 de ani. Anul trecut, cam pe la sfârşitul lui mai, soţul meu a hotărât sa mergem la mare ca sa pescuiască de pe dig. Mie mi-e scârbă si fac alergie la mirosul acela de alge si scoici împuţite, ca de pizda de baba nespălată. Mai in vârstă decât mine cu vreo 14 ani, soţul meu împreună cu un prieten, fost coleg de liceu Doru , câştigau foarte bine având împreuna o afacere imobiliara. Darul lui de nunta pentru mine a fost un apartament ultracentral de cinci camere. Cand mi-a înmânat cheile apartamentului, in loc de buchetul de flori, m-a pricopsit si cu un 4×4 nou nouţ înmatriculat pe numele meu de fata. Ce aiurea îmi suna cuvântul ,,fata” !

Revin la plecarea de acum un an, la mare, la pescuit. Sotul meu l-a chemat si pe prietenul lui Doru (un celibatar convins) sa ne însoţească si sa-mi tina de urat câteva ore, pana se-ntoarce el de la partida sa de pescuit. Am tras la o gazda. Iubitul meu mi-a sărutat grăbit fruntea, i-a făcut un semn şmecheresc lui Doru spunându-i sa aibă grija de mine…si dus a fost.

Am intrat in apartament. Nu trecuseră nici doua ore de când plecasem si simţeam nevoia sa fac un dus. L-am rugat pe Doru sa pregătească el cafeaua. Îmbăiata, m-am întors in camera, îmbrăcata doar in halatul de baie. Am simţit privirea lui Doru asupra mea, privire ca de copil ce a primit in dar o jucărie. Mi s-a părut ca a tresărit, poate ca si-a adus aminte ca sunt totuşi nevasta prietenului sau. Tresărirea lui a fost însă si pentru mine ca un dus rece,foarte rece, alungându-mi orice gând erotic.

Ne-am baut cafeaua, in linişte, fără sa ne vorbim. Doru s-a retras in dormitor, eu rămânând pe canapea in sufragerie, sa butonez telecomanda. Cred ca aţipisem de ceva timp. Am auzit ca prin vis nişte ciocănituri si inca buimaca l-am zărit pe Doru la uşă. Era gazda si doi domni tineri care au cerut permisiunea sa intre. S-au legitimat si fără niciun ocoliş mi-au spus: Doamna, soţul dumneavoastră a avut un accident stupid. S-a înecat.

Restul, multa alergătură, nervi, cumpărături, multe babe ce-si dădeau cu părerea si nefericitul meu soţ adormit in cosciugul, cu capacul închis, aşezat pe masa din sufragerie. Lume multa, rude de-ale lui pe care niciodată poate nu le-a văzut nici măcar el, noaptea singura cu Doru de priveghi la mort. Ma uitam la Doru si mă apuca mila văzându-l ca pe un caine fără stăpân.

Capela, preot beat care mă-ntreba daca mortul a avut lumânarea aprinsa când a murit, catafalc, flori si fotografia lui de pescar cu un peste trofeu in mana, câteva fufe cu ochii plânşi, cântece si rugăciuni nazale, discurs… Si mereu lângă mine Doru, sprijinindu-ne unul de altul.

Intors sicriul, cărucior, gropari ca nişte ciori, groapa, zgomot de bulgari tari de pământ, bocete la comanda, din partea mea pachete si din partea lor condoleanţe, aceiaşi masa din sufragerie încărcata acum cu pomana, rugăciunea popilor ( ceva mai multi decât la cimitir) rasate, bancuri. Plecarea preoţilor ( mai puneţi taica putini gologani ca ne rugam pentru sufletul…) câteva babe isterizate ,,saru’ mana părinte”, alte babe gospodine, altele aflate-n treaba, pachete din nou si uschiala . Ne pare rău, am mai fi stat însă nu mai avem mijloace de transport… Si am rămas doar eu cu Doru, trişti si osteniţi, adică terminaţi, aşezaţi pe-o canapea.

Tacut, Doru s-a ridicat si m-am ridicat si eu cu gândul sa-l conduc. Imi simţeam picioarele ca pe nişte butuci. Mi-am azvârlit pantofii si l-am îmbrăţişat cu drag, punându-mi capul pe pieptul lui. El a început sa-mi mângâie parul. Parca eram nişte bieţi orfani. Cu vocea sugrumata de durere mi-a şoptit la ureche :

- Ultimele cuvinte ale prietenului meu au fost sa am grije de tine.

-Stiu, îmi amintesc ce-a spus si-ţi mulţumesc Doru. Nu am sa uit niciodată cat de aproape ai fost de mine.

-Te rog nu-mi mulţumi inca. Te rog sa păstrăm un moment de reculegere.

Am tăcut. Am închis ochii. Parca pluteam. Târziu am simţit mana lui alunecând pe pulpa-mi, pe sub rochia neagra spre chiloţi. Am încercat fără putere sa-mi retrag fundul înapoi însă eram deja înşfăcată si întinsă cu spatele pe aceiaşi masa, ca o pomana binemeritata pentru sufletul soţului meu.

Cu o mişcare sigura Doru mi-a dat jos chiloţii. Mi-am desfăcut cat am putut picioarele. In timp ce cu degetele de la mana stânga îmi giugiuleală clitorisul am simţit mai întâi un deget, in vagin , si altul ca o contra in anus.

Am început sa gem de plăcere si sa strig ca o inconştientă : Dragul meu soţ, cat de curând voi fi inante de tine in al şaptelea cer! Simţeam durul si tarele într-un dute-vino in vaginul meu umed.

_ Ai grija Dorutule, mai încet sau mai tare, cum vrei tu, cum simţi tu… si încearcă mai adânc, ştiu ca poţi…nu te oprii!

Apoi am simţit cum jeturi sacadate de sperma îmi inunda vaginul si pe Doruletul retrăgându-se din mine si venind pe partea stânga a mesei, ca sa-si depună ca omagiu pe fata mea ultimele picături de sperma. Degetele mâinii lui drepte din ce in ce mai repede îmi mişcau clitorisul in toate directile, simţeam ca mă-mpietresc, convulsie… si-un jet fierbinte erupe din străfundul muntelui meu. Vlăguită, îmi întorc privirea spre protectorul meu. Ma ridic cu greu, îl cuprind cu stânga de mijloc in timp ce cu dreapta îmi apuc coltul rochii de doliu si-i şterg mădularul de sperma. Incerc sa-ngenunchez sa-i iau in gura,dar mă ridica încet de subtiori si-mi rosteşte tandru la ureche :

Sa-i fie ţărâna uşoară!

Se aranjează, mă sărută pe frunte iar eu ii spun : MULŢUMESC PENTRU TOT!

Din acea seara, Doru nu a mai dat niciun semn. Câteodată, in timpul nopţilor fără somn mă-ntreb daca nu am avut atunci fantasme? Cu siguranta nu. Rochia mea neagra de doliu, pătată de sperma lui, este o dovada…mai ales când mă auto-fac.

Aud soneria telefonului. E Rich.

-Ce faci Lepa? Aşa mă alinta el. De ce nu răspunzi, scârbă mica si drăguţă?

Va urma ceva legat de Rich si gasca lui.